|
Preotul greco-catolic Anton Cioba
|
Sambata, 1 iunie, incepand cu orele 19:00, va avea loc la Manastirea
Greco-Catolica "Adormirea Maicii Domnului" din Oradea lansarea cartii "Preasfanta Fecioara Maria impotriva diavolului in ritualul de exorcizare" scrisa de Don Francesco Bamonte, preot exorcist al Romei si presedinte al Asociatiei Internationale a Exorcistilor.
Cartea va fi prezentata de Don Renzo Lavatori, academician prof. dr. docent, teolog si demonolog, alaturi de parintele greco-catolic Anton Cioba.
Parintele Anton Cioba a facut un curs special la Roma,
la Universitatea Regina Apostolorum, despre exorcisme si rugaciuni de
eliberare, unde a avut ocazia sa auda si vada anumite lucruri rezervate
si sa intalneasca persoane reprezentative din domeniul demonologiei.
Parintele a asistat si la exorcisme, unele performate chiar de Don
Francesco Bamonte, autorul cartii care va fi lansata sambata la Oradea.
Parintele l-a cunoscut, de asemenea, pe Don Gabriele Amorth, vestitul exorcist al Romei care are deja traduse in romana doua carti.
Considerand
evenimentul deosebit care va avea loc la Oradea, precum si intrebarile
pe care publicul larg la are vis-à-vis de exorcisme si lucrarea
diavolului in lume, preotul Chris Terhes i-a solicitat un interviu parintelui Anton Cioba la care acesta a avut bunavointa sa raspunda.
PCT:
Va multumesc pentru ca ati raspuns pozitiv acestei solicitari de a
clarifica cateva lucruri din domeniul demonologiei. In primul rand, cum
ati definiti exorcismul?
PAC: Va multumesc si eu pentru oportunitatea pe care mi-o dati de a vorbi publicului larg despre acest subiect.
Exorcismul
este ritualul prin care exorcistul, adica un preot desemnat de catre
episcop, alunga demonul sau demonii care poseda o persoana sau care au
infestat un loc sau o cladire.
PCT: Ce diferenta exista intre exorcism si rugaciune de eliberare?
PAC:
Exorcismul este facut intotdeauna de catre exorcist, pe cand
rugaciunile de eliberare sunt la indemana oricui, preot sau laic.
Diferenta
dintre cele doua tipuri de rugaciune este ca in cadrul exorcismelor,
exorcistul intra in dialog cu diavolul si ii adreseaza intrebari la care
diavolul este obligat sa raspunda.
In rugaciunile de
eliberare, de partea cealalta, cel care le face il roaga pe Dumnezeu sa
elibereze de cel rau persoana care este deranjata de influenta malefica.
Niciodata in cadrul unei rugaciuni de eliberare nu se va intra in
dialog cu diavolul, sau nu i se va adresa o vorba directa chiar daca
acesta se va manifesta.
PCT: Care este diferenta in practica exorcismului in Biserica Greco-Catolica fata de Biserica Romano-Catolica?
PAC:
In Biserica Greco-Catolica avem Molitvele Sfantului Vasile cel Mare si
ale Sfantului Ioan Gura de Aur, pe cand in Biserica Romano-Catolica
exista Ritualul de exorcizare si Noul Ritual de exorcizare.
Aparent
sunt doua tipuri de rugaciuni diferite, dar in esenta sunt acelasi
lucru: exorcistul il blesteama, il jura pe diavol sa iasa din persoana
poseda.
PCT: "Molitvele Sfantului Vasile" din Euhologhion sunt rugaciuni de exorcizare sau de eliberare?
PAC:
Molitvele Sfantului Vasile cel Mare sunt adevarate exorcisme. Nu este
permis sa fie celebrate de orice preot si cu atat mai putin de catre
credinciosi laici.
PCT: Ce ar trebui sa cunoasca oamenii despre lucrarea diavolului in lume?
Sunt
multe de spus in acest sens. Lumea de azi e curioasa de senzational si
preocupata de supersitii, insa cu adevarat cunoaste foarte putine
aspecte legate de diavol si de lucrarea sa in lume.
Inainte de
toate, oamenii ar trebui sa stie si sa creada ca diavolul exista si are
un plan bine stabilit de a-l conduce pe om la pierzare. Trebuie sa stie
ca a nu crede in existenta diavolului nu inseamna ca sunt feriti de
actiunea sa. Daca diavolul ar avea permisiune de la Dumnezeu, Biserica
si lumea intreaga ar fi fost de mult distruse.
Oamenii
trebuie, insa, de asemenea sa stie ca oricat de mare ar fi puterea ce o
are diavolul in lume si asupra omului, fiecare dintre noi putem fi
biruitori in lupta personala cu el.
Avem la dispozitie o serie
de arme eficiente care ne asigura castigul bataliei personale. Problema
cea mare este ca noi nu suntem constienti de armele si puterea pe care o
avem, iar unii chiar nu sunt interesati sa stie. Astfel, diavolul
ajunge sa castige multe batalii cu multe persoane fara prea mare efort.
Asta e tot ce mai poate face pentru ca, oricum, lupta cea mare a fost
castigata de Cristos care l-a invins pe diavol.
PCT:
Sfanta Scriptura ne relateaza diferite ipostaze de persoane care erau
demonizate, insa se manifestau diferit. Intr-un caz se spune ca persoana
“avea un duh mut”, in alt caz “un duh de slabiciune”, iar in alta parte
ni se spune ca un tanar era aruncat la pamant de catre diavol. Cate
forme/stagii de demonizare exista?
Influenta pe care o are diavolul asupra oamenilor este diferita si depinde de mai multe lucruri.
Inainte
de toate, conteaza felul diavolului care poseda persoana. Poate fi un
diavol mut si atunci persoana nu scoate nicio vorba. Acestia, conform
marturiilor exorcistilor, sunt deosebit de greu de alungat deoarece nu
se reuseste un dialog eficient cu ei. Inclusiv in Scriptura se relateaza
ca Apostolii n-au putut scoate un diavol mut si surd dintr-un copil,
iar Isus le-a explicat ca “acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi,
decat numai cu rugaciune si cu post” (Mc. 9, 29).
De asemenea,
pot fi diavoli aflati pe o scara ierarhica mai inalta care sunt mai
greu de alungat. In aceste cazuri exorcizarea unei persoane poate dura
mai mult, chiar ani de zile.
Doresc sa mentionez faptul ca
daca se depisteaza o posesie care s-a realizat de putin timp este mult
mai usor ca posedatul sa fie eliberat deoarece diavolul nu si-a facut
radacini, nu a reusit sa se ascunda destul de bine. Daca, in schimb,
diavolul poseda persoana de mai multa vreme, adesea devine dificila
eliberarea, care necesita mai multe serii de exorcisme si, desigur, mai
mult timp.
PCT: Care este procedura de identificare a unei persoane ca fiind posedata si avand nevoie de un exorcism?
Cazurile
norocoase sunt acelea in care persoana posedata este credincioasa,
deoarece la anumite simptome isi poate da seama ca raul ce il are este
de natura supranaturala, religioasa, nu neaparat fizica.
Fie
ca vine singura, fie ca este adusa de cineva, persoana ajunge intr-un
fel sau altul la preot. Acesta trebuie sa primeasca persoana in nevoi
si, cu caritate pastorala, sa o asculte chiar daca nu ii face placere
ceea ce aude.
Apoi, daca preotul considera ca este vorba de
anumite probleme mai serioase, dupa ce a cercetat bine cazul si a facut
chiar anumite rugaciuni de eliberare, nu exorcisme, trebuie sa
sfatuiasca persoana in cauza sa mearga la un exorcist si chiar sa o puna
in legatura cu un exorcist. Acesta din urma va constata daca persoana
este posedata cu adevarat si are nevoie de exorcisme.
Un lucru
esential in acest domeniu este discretia. Sunt probleme destul de
delicate si trebuie asigurata totala discretie persoanelor in cauza.
PCT: Ce poate face un credincios de rand pentru a se proteja de activitatea demonica?
Sa traiasca crestineste. Daca crestinul traieste in mod autentic viata sa atunci este aproape garantata protectia sa de cel rau.
Exista
anumite exceptii - si aici ma gandesc la dreptul Iov din Sfanta
Scriptura – in care, independent de viata sa, un om poate fi deranjat de
diavol in mod extraordinar (posesie diabolica, obsesie diabolica,
etc.).
Aici, insa, nu intra ispita. Aceasta actiune ordinara,
normala, a diavolului asupra omului a fost, este si va fi intotdeauna
prezenta in viata oricarui om. Inclusiv Isus a fost ispitit. Trairea
vietii crestine consta tocmai in a lupta si a tine piept acestor ispite.
PCT:
In Romania exista conceptia ca "cineva iti poate face rau", ca atare
multa luma recurge la fel si fel de practici mai mult sau mai putin
oculte pentru a face dezlegari de farmece, vraji, etc. Cum comentati
aceste practici?
Din pacate lumea cade usor in
capcanele diavolului. A face rau cuiva vine de la diavol. O astfel de
actiune este impotriva iubirii, deci impotriva lui Dumnezeu.
Lumea trebuie sa fie atenta si sa faca binele, sa raspunda raului cu bine – aceasta este singura modalitate care poate da roade.
Auzim
in societate despre multe persoane care fac sau recurg la persoane care
fac farmece, vraji, descantece, dezlegari de vraji si asa mai departe.
Pe langa faptul ca aceste actiuni sunt pacate grave condamnate de Sfanta
Scriptura si Biserica, aceste practici oculte atrag intotdeauna asupra
persoanelor care le fac si a celor care cer sa se faca atentia sporita a
celui rau. Prin aceste practici se face un fel de pact cu diavolul care
nu va intarzia in a-si lua plata.
De mentionat ca toate
persoanele care savarsesc astfel de practici lucreaza cu fortele celui
rau, lucreaza cu diavolul insusi, indiferent de ce s-ar spune.
De partea cealalta, pentru un exorcist singura legatura cu diavolul este constituita de rugaciunea care se face impotriva lui.
PCT: Ati asistat la exorcisme sau rugaciuni de eliberare?
Am
asistat atat la exorcisme cat si la rugaciuni de eliberare. Pe acestea
din urma le-am savarsit si eu de mai multe ori pentru persoane care
aveau nevoie de anumite binecuvantari sau rugaciuni speciale.
PCT:
Cum se manifesta persoana in momentul in care este eliberata? Mereu isi
pierde controlul, urla, striga, se bate de pamant cum vedem in filme?
Filmele sunt filme, iar de multe ori oamenii cauta senzationalul.
In
momentul in care diavolul se manifesta, persoana posedata intra in
transa, pierde controlul tuturor membrelor, a vorbirii, a simturilor.
Diavolul este cel care se foloseste de corpul posedatului.
Este
adevarat ca exista si anumite manifestari mai spectaculoase, precum
levitarea sau vorbirea in limbi necunoscute posedatului, limbi vechi,
dar sunt destul de rare.
De regula, cand diavolul preia
controlul trupului posedat, exista anumite semne legate de pozitionarea
ochilor, de privire, de cuvintele rostite, de timbrul vocal care
dovedesc acest lucru.
In momentul eliberarii persoanele simt o pace extraordinara, pot sa se roage, nu mai au acele piedici ce le aveau inainte.
Exorcistul
este cel care cunoaste daca o persoana este intr-adevar eliberata sau
diavolul ii joaca feste, incercand sa induca in eroare pe cei prezenti,
mai ales pe exorcist.
PCT: Scriptura ne relateaza un
episod in care Isus intreaba demonii dintr-un om posesat “care-ti este
numele”, iar acesta raspunde “legiune”. Ati mentionat si dumneavoastra
ca pusul de intrebari face parte din ritualul de exorcizare. Ce este
intreabat diavolul? Care este scopul acestor intrebari?
Cu
cat exorcistul stie mai multe despre diavolul sau diavolii care poseda
persoana in cauza, cu atat este mai usor pentru acesta sa stie cum sa
actioneze pentru a elibera persoana.
Anumiti diavoli
reactioneaza la anumite rugaciuni, altii la anumite pasaje din
Evanghelie si asa mai departe. In momentul in care exorcistul afla
numele diavolului sau diavolilor si rosteste aceste rugaciuni, diavolul
este descoperit si riposteaza. Acesta se manifesta adesea in mod
violent.
In cadrul exorcismului, dupa ce diavolul este
descoperit, exorcistul ii pune mai multe intrebari intotdeauna
referitoare la posesia in cauza: cand a intrat in persoana respectiva,
in ce imprejurari, cine mai este implicat sau responsabil, etc.
In
felul acesta exorcistul afla detalii utile pentru eliberarea persoanei,
cum ar fi anumite pacte sau legaturi, facaturi, vraji facute care
trebuie dezlegate de catre preot. Daca sunt facaturi spre exemplu,
acestea trebuie gasite, binecuvantate cu apa sfintita si arse iar cenusa
aruncata in apa curgatoare.
Niciodata nu se pun intrebari
doar pentru satisfacerea curiozitatii. Este riscant. Exorcistul trebuie
sa intrebe doar lucruri care pot ajuta la eliberarea persoanei in cauza
de posesia diavolului.
PCT: Cum ajunge o persoana sa fie posedata?
Exista
o gama larga de posibilitati si cauze. Depinde adesea de actiunile
sale, ale celor apropiati si de ce nu, de actiunile celor care ii vor
raul.
Posesia diabolica se intalneste foarte rar, insa actiuni
extraordinare ale diavolului se gasesc la tot pasul. Participarea la
anumite ritualuri satanice, savarsirea de pacte cu diavolul, sau daca
cineva a facut anumite vraji pentru o persoana, pot constitui puncte de
plecare pentru o adevarata posesie diabolica.
Daca o persoana ajunge intr-adevar sa fie posedata, aceasta va suferi si din punct de vedere fizic si psihic.
Este
important suportul moral pe care preotul trebuie sa-l dea in astfel de
momente persoanei in cauza si sa o ajute sa ajunga cat mai repede la un
exorcist.
PCT: Din moment ce este posedata, este aceasta persoana responsabila de actiunile sale? Care e legatura dintre vointa si act?
O
persoana posedata duce in general o viata normala, insa in anumite
momente cel care o poseda ii creaza anumite disconforturi, tulburari,
mai ales in momentele in care se manifesta.
In acele momente,
cand persoana intra in transa si devine posedata efectiv, nu putem vorbi
de o responsabilitate a actiunilor sale. De fapt, actiunile din acele
momente nu sunt facute de persoana in cauza ci de catre diavol.
Vorbim
de injuraturi, blasfemii si, in cazurile cele mai grave, chiar de
atentate violente. Imi amintesc de un moment din cadrul unui exorcism
cand, la sfarsitul ritualului, dupa ce persoana si-a revenit din transa,
aceasta a intrebat daca astazi a spus multe prostii si injuraturi. Avea
un sentiment de vinovatie, dar injuraturile si blasfemiile rostite in
cadrul exorcismului au venit de la diavol si nu de la persoana in cauza.
Asadar,
cand persoana este in transa nu este responsabila de actele sale,
pentru ca nu au fost savarsite cu vointa ei. In schimb, tot ceea ce face
in restul timpului intra in responsabilitatea sa.
PCT: Cum se stie daca persoana a fost eliberata?
Cel
care poate atesta acest lucru este exorcistul. Sigur ca el cunoaste tot
parcursul vietii persoanei posedate si poate sa-si dea seama cand
persoana respectiva devine libera si eliberata.
Exista anumite semne care confirma eliberarea si acestea pot fi concrete numai in simtirile celui care a fost posedat.
PCT:
Ce recomandati preotilor care sunt abordati de persoane ce suspecteaza
ca sunt posedate sau au in familie pe cineva posedat?
Sa-si
asume comportamentul bunului pastor care are grija de toate oile sale.
Sa le asculte, sa le indrume si sa devina partasi la suferintele pe care
acestea le au.
Pentru a putea face o indrumare potrivita,
insa, este esential pentru preot sa detina anumite cunostinte din
domeniul demonologiei si sa nu-i fie frica de necuratul.
Preotul
este primul in campul de batalie cu fortele celui rau. Lui i s-a dat
putere de catre Isus de a-l alunga si tine departe pe diavol.
Discernamantul
adecvat in astfel de situatii vine din studiu personal, rugaciune si
experienta. In urma acestui discernament, preotul va sti sa indrume
persoana in cauza la exorcist, la psiholog, sau sa faca pentru aceasta
rugaciuni de binecuvantare si eliberare.
Daca un preot nu e
sigur ce sa faca din lipsa de experienta, cel mai bine este sa intrebe
pe cineva cu experienta in domeniu care il poate ajuta sa discearna de
la caz la caz.
PCT: Ce ganduri de incheiere aveti pentru cei care vor citi acest interviu?
Nu
va temeti! Cristos l-a invins pe diavol. Sfanta Fecioara i-a zbrobit
capul sarpelui. Noi, desi ne aflam intr-o lupta spirituala continua,
prin Cristos si cu ajutorul neincetat al Sfintei Fecioare Maria, putem
invinge intotdeauna.
------
Interviu realizat de Pr. Chris Terhes, Presedintele Romanian Greek-Catholic Association
Nota:
cei care doresc sa-i adreseze intrebari parintelui Anton Cioba pot sa o
faca postand intrebarile intr-un comnentariu mai jos iar acesta va
raspunde intr-o postare ulterioara.