|
Fecioara Maria revelata in Apocalipsa 12, 1
|
Nasterea Maicii Domnului, 8 septembrie, deschide fiecare an bisericesc; Adormirea ei, 15 august, il inchide. Intre cele doua borne care marcheaza destinul pamantesc al Fecioarei Maria, Biserica actualizeaza an de an paradisul in versiune (a)temporala, calendaristica. In fond, ce este altceva calendarul crestin decat o „foaie de parcurs” a sufletului prin rai? Adormirea se mai numeste popular „Santa Marie Mare”, spre deosebire de Nastere, „Santa Marie Mica”, intrucat, in dimensiunea sacrului, momentul trecerii spre cele vesnice echivaleaza cu adevarata Nastere, la viata plenara, a fiintei umane. De fapt, acest moment reprezinta ultima etapa a indumnezeirii.
Viata Mariei sta sub semnul miracolului cotidian, s-ar putea spune. Parintii ei, Anna si Ioachim, n-au putut avea copii pana la batranete. Sterilitatea cuplului a fost interpretata de evrei ca o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru pacate nemarturisite. Lui Ioachim i s-au refuzat, de catre Marele Preot, jertfele la templul din Ierusalim; Anna a ajuns pe culmile disperarii, cu sufletul ravasit. Dar tocmai aceasta asteptare disperata a copt Minunea. Deja batrana, precum Sarah, sotia lui Avraam, Anna primeste revelatia: intr-o zi, dupa ce s-a rugat cu ardoare la umbra unui laur larmuind de glasul pasarilor, un inger a coborat aducandu-i vestea cea mare: Dumnezeu ii va darui prunc. La putin timp, Ioachim, retras cu turmele, de rusine, pe munte are o viziune similara. Pruncul anuntat de inger va fi o fata si se va numi Maria. Ea va fi consacrata Domnului si va fi trimisa de parinti la templu, unde va trai in asceza si rugaciune, inconjurata de douasprezece fecioare, pana la varsta pubertatii. Atunci Iosif o va lua in custodie. Povestea continua, in evanghelii, cu zamislirea si nasterea Mantuitorului, cu fuga in Egipt, cu rastignirea si invierea Fiului din morti si urcarea Lui la ceruri. Maria a asistat cu iubire si cutremur la intreaga biografie theo-umana a Fiului ei, pe care ea insasi, precum copertele unui carti de aur si cenusa, o inchide de la primul la ultimul cuvant.
O inchide prin urcarea la Imparatia lui Dumnezeu in clipa Adormirii, sarbatorita de intreaga crestinatate pe 15 august. Icoana sarbatorii respective se afla pictata ori sculptata in sute de biserici ortodoxe si catolice din lume. Dionisie din Furna o descrie astfel in Erminia sa: „O casa. In mijloc sfanta Fecioara moarta, culcata pe un pat, faclii mari si lumanari aprinse in jurul ei. In fata patului, un evreu ale carui maini taiate sunt lipite de pat si, langa el, un inger cu sabia ridicata. La picioarele fecioarei Maria, sfantul Petru cadeste. La capataiul ei, sfantul Pavel si Ioan Evanghelistul, care o saruta. Jur-imprejur ceilalti apostoli si episcopi, Dionisie Areopagitul, Hierotei si Timotei cu Evanghelia in mana. Femei plangand. La partea superioara: Cristos tine in brate sufletul Sfintei Fecioare invesmantat in alb. Lumina multa si multi ingeri. In vazduh se vad cei doisprezece apostoli calatorind pe nori. Pe acoperisul casei din dreapta, Ioan Damaschinul tine un pergament desfasurat cu cuvintele: Cuvine-se sa fii primita, din viata, in cer, cereasca Fecioara, altar dumnezeiesc”; in stanga, Cosma Melodul tine si el un pergament pe care citim: Te infatisezi asemenea unei femei muritoare, dar apostolii cei straluciti te vad cum esti in adevar, Maica lui Dumnezeu, cea fara pata”.
Toate elementele din „reteta” iconografica a lui Dionisie se gasesc in „Adormirile...” Fecioarei din crestinismul antic. Aceste texte, desi cu diferente intre ele, relateaza un scenariu unic si coerent. Trecerea in vesnicie ii este anuntata Maicii Domnului de catre arhanghelul Gabriel, mesagerul Bunei Vestiri. Maria se roaga sa moara inconjurata de apostoli. Apostolii care mai traiesc sunt adusi la Betleem, pe nouri, din toate colturile lumii. Cei care au murit sunt inviati. Una din marturii ne spune ca ingerul coboara cu o ramura de palmier, simbol al victoriei si al martiriului, care va fi purtata de Ioan in fata sicriului. Dupa adunarea apostolilor cortegiul se muta la Ierusalim, unde au loc diferite minuni infaptuite de Maria: orbii isi recapata vederea, paraliticii umbla, mutii incep sa vorbeasca, surzii sa auda etc. Evreii pun la cale incendierea locuintei, dar sunt impiedicati de ostile ingeresti. Maria isi da sufletul in bratele Fiului ei, care coboara din cer pentru a i-l primi. Trupul ii este apoi asezat in mormant. La un moment dat are loc un episod straniu. Marele preot iudeu, numit intr-un text si Iephonas, se repede asupra sicriului pentru a-l profana. Pe loc, un inger ii reteaza bratele, care raman lipite de marginile sicriului (alta versiune spune ca bratele „i se usuca” de la sine, fara interventia ingerului). Atunci Petru, care conduce cortegiul funerar, il indeamna pe evreu sa rosteasca marturisirea de credinta crestina si sa se converteasca. La sfarsitul marturisirii bratele i se lipsesc la loc, iar preotul aduce slava lui Isus si Mariei. In fine, trupul este ingropat cu alai omenesc si ingeresc.
Alta versiune relateaza povestea urmatoare: Toma, acelasi care se indoise de invierea carnala a Domnului, ajunge cu intarziere de trei zile si la inmormantarea Mariei. Odata ajuns doreste sa o sarute pentru ultima oara. Apostolii hotarasc sa deschida mormantul, dar nu gasesc in el decat un vesmant: trupul fusese deja urcat in rai, in vreme ce sufletul sta, cu Isus, la dreapta Tatalui.
Cu totii cunoastem cat de cat episoadele de mai sus cu mici sau mari diferente de „scenariu”. Cu totii am vazut icoana Adormirii, macar o data in viata, intr-o biserica mai veche sau mai noua. Trebuie sa fim cinstiti si sa spunem ca datoram, si povestea, si icoana autorilor unor texte pe nedrept uitate sau dispretuite, incluse in corpusul „apocrifelor”, trecute in „magazia” de fiare vechi a Traditiei. Fals si necinstit! Nici un episod din Adormirea Maicii Domnului nu se poate legitima istoric in afara acestor texte, datand din secolele II-VII, precum Protoevanghelia lui Iacob (privind nasterea si copilaria Mariei), Cuvantul Sfantului Ioan Teologul, Urcarea la cer a Maicii Domnului sau Adormirea stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si-n veci fecioara Maria, scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului. In cateva randuri anumiti reprezentanti ai BOR, cu pretentii, au denuntat „apocrifele”, fara sa le stie continutul, ca fiind texte de pervertire duhovniceasca. Istoria de mai sus provine exclusiv pe filiera traditiei „apocrifelor”. E vorba de o traditie populara, nicidecum eretica, ale carei efecte iconografice pot fi contemplate pe peretii bisericilor „pravoslavnice”. Cine azvarle cu piatra, indecent, in asemenea texte, azvarle cu piatra, indirect, si in icoana Adormirii. Trebuie sa ne decidem in privinta consecventei teologice. Altfel riscam sa renegam, o data cu apocrifele, si o seama de traditii intrate perfect in aluatul de zi cu zi al invataturii si devotiunii ortodoxe. In cazul de fata, renegam, din inculta incapatanare, doua din praznicele noastre cele mai luminoase si mai inradacinate in viata crestina romaneasca, renegam continutul sfant al zilelor de 15 august si 8 septembrie.
Sfanta Fecioara sa ne lumineze mintile si sa ne daruiasca discernamant si buna cuviinta!
Cristian Badilita
www.cristianbadilita.ro
din volumul "Degetul pe rana"
Va recomandam si recenta aparitie editoriala a aceluiasi autor: "Dumnezeu de la Mancha doarme cu tampla crapata pe umarul meu"
* * * *
De acelasi autor:
1 aug 2008 - Jurnalismul actual: cancerul Romaniei
28 iul 2008 - "Ereziile" catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (2): Imaculata conceptiune, Infailibitatea Papei, Purgatoriul
20 iul. 2008 - "Ereziile" catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (1): Filioque
09 iul. 2008 - Cristian Badilita despre decizia BOR: Inapoi in caverna
05 iul. 2008 - Cristian Badilita: Prejudecati ortodoxiste fara leac?
27 iun. 2008 - Cristian Badilita: 12 mirari despre "cazul Corneanu"
20 iun. 2008 - Cristian Badilita: Maria Magdalena, prostituata convertita ori sotie a lui Isus?
05 iun. 2008 - Cristian Badilita: Impartasirea mitropolitului Corneanu si caterisirea bunului simt