Doriti sa primiti pe e-mail noutati de
pe site? Aflati mai multe
aici!
Daca procesul de secularizare nu a crutat nici comunitatile calugaresti, urmarirea fidelitatii fata de propriile carisme este calea pentru a revitaliza spiritualitatea fiecarei familii monastice si de viata apostolica. Este orientarea indicata de Benedict al XVI in cadrul intalnirii de luni in Palatul Apostolic cu membrii Consiliului pentru Raporturile dintre Congregatia pentru Institutele de viata consacrata si Societatile de viata apostolica si Uniunile internationale a Superioarelor si Superiorilor generali (USIG si USG).
Mentalitatea in plina raspandire in multe societati care neaga sau marginalizeaza importanta lui Dumnezeu si a sacrului nu poate sa nu-si extinda umbra si peste locurile in care traieste cei care au facut din Dumnezeu o alegere radicala de viata. Benedict al XVI-lea a recunoscut aceasta in mod foarte clar: „oboseala” spirituala si carismatica este un semn ingrijorator al timpurilor ce „nu cruta” din nefericire „nici comunitatile religioase”, comunitatile calugaresti. Cu toate acestea, nu lipsesc barbati si femei care si astazi raman atrasi de perspectiva de a pasi mai departe pe urmele marilor Sfinti si a le imita generozitatea in a urma si trai Evanghelia „sine glossa”, fara interpretari oportuniste. Papa a acordat mult spatiu analizei critice a dificultatilor pe care le intampina Institutele de viata consacrata, barbati si femei, acum la inceputul celui de-a 21-lea secol. „Ne dam seama toti - a constatat - ca in societatea moderna globalizata devine din ce in ce mai dificil a vesti si marturisi Evanghelia”. Si „daca acest lucru este valabil pentru toti cei botezati, pentru toti crestinii - a adaugat - cu atat mai mult este adevarat pentru persoanele pe care Isus le cheama sa sa-l urmeze in mod mai radical prin consacrarea calugareasca”.
Cu toate aceste influente negative, subliniate de reducerea numarului vocatiilor, Benedict al XVI-lea a invitat la a „nu se lasa cuprinsi de descurajare” deoarece dincolo „de nu putinii nori” care se ingramadesc la orizontul vietii consacrate, „apar, mai mult sunt chiar in constanta crestere - a relevat - semnale ale unei providentiale retreziri, care suscita motive de mangaietoare speranta”. Viata misionara activa precum si clauzura, viata contemplativa continua sa exercite farmecul ei asupra unor tineri si tinere, atat in Institutele de veche data cat si in „noile experiente de viata consacrata”. Descoperirea sau redescoperirea desavarsirii evanghelice, deci, este rod pentru Papa de o valoare peste toate celelalte: „a redescoperi spiritul originilor, a aprofunda cunoasterea fondatorului sau a fondatoarei”. Acest lucru, a spus, „a ajutat la a imprima Institutelor un promitator nou impuls ascetic, apostolic si misionar. Exista opere si activitati seculare care au fost astfel revitalizate de o noua limfa; exista noi initiative de autentica actualizare a carismei fondatorilor. Pe aceasta cale - a spus in incheiere Papa - trebuie sa pasiti mai departe, rugandu-l pe Domnul sa poarte la desavarsire lucrarea inceputa de El”.